UN VAGABOND care lasă în urmă ceva. Povestea extraordinară a călugărului MARCEL, discipolul lui Dalai Lama din India

Îl cheamă Marcel, s-a născut într-un sat din județul Bacău în urmă cu 39 de ani și a urmat o carieră în consultanță, după ce a absolvit studii europene la Universitatea din Geneva și studii politice la SNSPA București. A făcut un stagiu la o federație europeană care derula programe pentru persoanele fără adăpost, unde s-a ocupat de proiecte de cercetare privind situația locativă a romilor din Estul Europei, după care a lucrat ca și consultant și ofițer de programe la o fundație olandeză, tot pe problematica romilor din Europa.

Acum este călugăr budist tibetan, poate singurul român din această categorie și poartă zilnic arhicunoscuta ținută în culorile vișiniu și portocaliu.

„În 2008 am plecat în India, a fost o perioadă de reflecție și nemulțumire personală și am zis că, mai mult decât orice, căutările sufletului sunt mai importante,” a povestit Marcel corespondentului Mediafax. „Am stat în India un an și două luni, am umblat în diverse locuri în căutarea unor oameni care să ajute să mă pot înțelege mai bine pe mine însumi. Am intrat în contact cu tradiția budist tibetană, am locuit într-o comunitate tibetană și am predat engleza unor copii – călugări. La sfârșitul lui 2009, m-am reîntors în țară și am lucrat din nou pe proiecte de consultanță pe partea de ONG-uri, după care în 2010 am plecat din nou în Asia, în Birmania și apoi iar în India, unde simțeam că este locul meu.”

În 2011 s-a întors în Europa și a făcut un pelerinaj, un drum de reflecție și căutare, până la Santiago de Compostella, în Spania, unde se presupune că ar fi osemintele apostolului Iacob.

Din 2012 până în 2014, Marcel s-a dus din nou în Birmania și Malaezia, unde a fost călugăr novice și a stat într-un templu, iar de la sfârșitul lui 2014 până în iunie 2018, a rămas în nordul Indiei lângă templul lui Dalai Lama, în comunitatea monastică din Tashi Jong, de care aparține.

„În 2014 am cerut să devin călugăr complet și am făcut legământul monastic sub egida lui Dalai Lama. Ceremonia prin care am devenit călugăr budist în tradiția tibetană, mahayana, a avut loc în martie 2017. Această tradiție pune accent mai mult pe partea de dedicare spre binele celuilalt, pe serviciul în folosul celuilalt”, a explicat Marcel.

Pentru a deveni călugăr budist tibetan, discipol al lui Dalai Lama, este nevoie de îndeplinirea unor cerințe preliminare pe o perioadă anterioară de 5 ani.

„Astfel, cel puțin 3 ani trebuie să fie respectate 5 precepte în viața de zi cu zi – să nu furi, să nu minți, să nu ucizi, să nu comiți adulter, să te mulțumești cu ceea ce ei, iar dacă vrei să devii călugăr complet, 2 din cei 3 ani trebuie să fii abstinent sexual, pentru ca mintea să se poată calma. Urmează apoi 2 ani de noviciat ca să devii călugăr consacrat de Dalai Lama. Este o ceremonie anuală, desfășurată în prezența lui Dalai Lama, în care sunt acceptați noii călugări și eu am primit o dovadă scrisă din partea biroului lui Dalai Lama care confirmă că am fost consacrat. Șeful meu spiritual este Dalai Lama, acesta fiind părintele meu din punct de vedere al codului monastic. Eu, când mă gândesc la Dalai Lama, mă gândesc la potențialul de lumină pe care toți îl avem, la bunătatea din noi. Nu trebuie să îl privim pe Dalai Lama ca pe un obiect de adorație, ci ca pe cineva care și-a manifestat întreg potențialul de lumină”, a precizat călugărul român care a primit din partea lui Dalai Lama numele tibetan de Tenzin Khechok, ceea ce se traduce prin „Deținătorul Învățăturilor lui Buddha, învățat înțelept”.

De altfel, Marcel a avut ocazia de a-i lua un interviu lui Dalai Lama la sfârșitul lui octombrie 2017, împreună cu părintele Irineu de la Mănăstirea Prislop, din Maramureș, în care șeful spiritual al tibetanilor a vorbit cu multă simplitate despre valorile comune ale tradițiilor creștină și budistă, despre fericire și umanitate.

Potrivit lui Marcel, un călugăr este UN VAGABOND care lasă în spate ceva, una dintre formulele de binecuvântare și inițiere în călugăria budist tibetană este că „las casa și masa și merg în pribegie”.

„Devii un pribeag și, din loc în loc, trebuie să îți cauți locuri izolate, ca să te poți ruga, scopul fiind eliberarea în sensul de mântuire. Sunt mai multe etape de rugăciune și meditații ca să ajungi în punctul respectiv. Nu ești legat de un loc anume, pentru că un loc poate crea atașamente, care te pot bloca. Scopul principal al unui călugăr budist este educarea minții, să devii un fel de om de știință al minții, când vorbești despre propria minte să știi exact unde te situezi, ce să faci și cum să faci”, a subliniat călugărul Marcel.

Intrând în detaliile tradiției pe care o practică în prezent, acesta a arătat că rugăciunea unui călugăr budist ar trebui îndreptată spre eliberare, susținând că nu există un creator absolut spre care să se îndrepte rugăciunea, deoarece acesta va fi transformat într-un obiect.

„Dumnezeu nu are cum să fie un obiect, noi ne rugăm ca anumite calități să se manifeste în inima noastră, în mintea noastră și dirijăm rugăciunea spre manifestarea anumitor potențialuri pe care toți le avem, cum sunt cele de lumină, de bunătate, de compasiune, de înțelepciune, care să se manifeste în inima noastră pentru a deveni o sursă de lumină pentru cei din jur. În tradiția creștină, Isus Hristos a promovat mesajul de iubire, de compasiune, dar când a plecat, au fost mulți oameni care s-au adunat într-o comunitate, a fost spiritul întrunirii oamenilor care să dea un semn al apartenenței, în timp ce în tradiția budistă, grupul este doar să te ajute pe o anumită perioadă, scopul fiind să fi singur”, a explicat călugărul român.

Crescut și format în tradiția ortodoxă, parte din structura sa socială, Marcel nu vede nicio diferență majoră, dintr-o anumită perspectivă, între cele două tradiții – creștină și budistă.

„Orice cale autentică de a merge trebuie văzută din două perspective, una a drumului de parcurs și una metafizică. Din prima perspectivă, sunt multe asemănări între cele două tradiții, ambele insistând pentru ca un om să fie bun, să își cultive emoții pozitive, să se gândească la binele celuilalt, să se ofere, să se gândească și că nu este pe această lume doar pentru sine, ci pentru celălalt. Însă există diferențe la nivel de metafizică, de perspective filosofice, majoră fiind interpretarea realității ultime. Unii oameni spun că există acea realitate ultimă, acel Dumnezeu, creator absolut, care a creat punctul A din punctul zero, de unde a pornit întreaga lume, în timp ce tradițiile non-teiste, care nu cred într-un creator, spun că și inclusiv punctul zero pornește din alte cauze și condiții. Asta înseamnă că, neexistând un început, nu are cum să existe un sfârșit, totul fiind un proces continuu de transformare. Dacă ar exista un Dumnezeu, atunci și Dumnezeu însuși ar trebui să se transforme”, a mai precizat Marcel.

Pe de altă parte, călugărul român a mai spus că mâncarea nu trebuie privită ca o chestiune de dietă pentru corpul uman, scopul unui călugăr budist fiind de protejare a vieții fiecărei ființe, astfel că el este vegetarian.

„Întrebarea care se pune este ce înseamnă o ființă? Să însemne doar o ființă umană sau care are potențialul de a suferi? Și o insectă, oricât de mică ar fi, are în ea dorința de a trăi, iar atunci eu de ce să îi iau dreptul la viață? Cine îmi dă mie dreptul să omor ființa respectivă sau un pește sau un animal? Cine îmi dă mie să iau dreptul la viață, pentru că și ființa respectivă vrea să fie fericită? Eu, ca și călugăr, am preceptul să nu mănânc produse de origine animală, să nu iau dreptul la viață nici unei ființe, iar atunci încerc să mă limitez să nu mănânc produse care distrug vieți, partea de vânat, pentru crescut animale pentru consum, astea nu sunt în acord cu legile vieții. Nu ne dă nimeni dreptul, nouă oamenilor, să încălcăm dreptul la viață a tuturor ființelor”, a menționat Marcel, recunoscând că, în calitate de călugăr budist, depinde de generozitatea altor oameni astfel încât, dacă ajunge în casa cuiva și i se oferă o mâncare cu carne, nu are dreptul să refuze, pentru că ar fi aroganță din partea sa.

Acesta și-a luat un angajament pe viață, acela de a rămâne pentru totdeauna călugăr budist tibetan, spunând despre sine că este un fel de pribeag care trebuie să își găsească locul pentru a putea medita.

În ultimii doi ani, Marcel a învățat câte ceva din limba tibetană pentru a-i fi mai ușor, noțiuni de bază, astfel că poate să citească, să scrie și să roage în această limbă.

„Nu am auzit de alți călugări români, cred că aș putea fi primul călugăr budist tibetan”, a mai spus Marcel care, la începutul lunii iulie s-a retras spiritual, conform tradiției budist – tibetane, pe o perioadă de trei ani, trei luni și trei zile în Germania, într-un templu budist de lângă Hamburg.

„Este un centru închis, nu am voie să ies. Am ales această retragere pentru cunoașterea mea interioară, pentru a mă cunoaște mai bine. Cu cât te cunoști mai bine, cu atât devii mai bun, știi să te relaționezi cu ceilalți”, a conchis călugărul Marcel.